Cinci sute de lei.

Era in iarna anului 1986. Pe 10 februarie a acelui an, intr-o zi in care viscolea de nu se mai vedea la un metru, eu ma gaseam in fata blocului in care locuisem pana atunci impreuna cu cele doua fete ale mele, plus cateva boccele cu lucrurile ce ni s-au cuvenit in urma unui proces de divort si a executarii judecatoresti efectuate in acea zi. Viata pe care o dusesem pana in acel moment nu se poate descrie. Disperarea mea era la fel de neagra ca iadul. M-am mutat, deci, intr-o alta locuinta, la stat, unde plateam chirie. Cum era normal si firesc, eu trebuia sa-mi cresc in continuare si sa ma ingrijesc de soarta copiilor mei. Fata mai mare avea atunci de dat examen de treapta a Ii-a de liceu, iar cea mica termina clasa a V-a in acel an scolar. Eu am lucrat si lucrez in sectorul sanitar si este stiut ca salariile cadrelor medicale erau pe atunci foarte mici. Practic, era imposibil sa poti trai cu un salariu de 1350 lei pe luna, cand totul trebuia cumparat. S-a intamplat de mai multe ori sa nu stiu ce-o sa manance fetele mele a doua zi, dar odata am ramas fara nimic in casa, nici macar bani de o paine nu mai aveam. Seara, dupa ce fetele s-au culcat, m-am pus in genunchi si am rugat-o, plangand amarnic, pe Maica Domnului sa-mi trimita alinare, rabdare si ceva de mancare pentru copiii mei. A doua zi am plecat la serviciu, cu gandul ca poate voi gasi la colegii mei cativa bani imprumut, ca sa cumpar macar paine. Ajunsa la Policlinica, langa usa cabinetului unde lucram ma astepta o maicuta de la Manastirea Varatec. Fusese trimisa de o alta maica batrana pe care o cunosteam. Descui, intru, iar ea imi spune urmatoarele vorbe, pe care le redau textual: "Duduie Lenuta, am venit cu autobuzul de 5 direct la mata. Te rog sa m-asculti cu luare aminte si sa nu spui nimic. Maica Valentina s-a trezit la 3 si jumatate asta noapte, m-a sculat si pe mine si m