Dictonul latin "Carpe diem" (Bucura-te de ziua de azi!), isi pierde total autenticitatea, originalitatea si veridicitatea, in fata trairilor noastre.

Desi avem adanci radacini latine, influentele slave si mai ales cele balcanice, isi pun pregnant amprenta asupra ceea ce suntem.

In nefericirea noastra, sub mangaierea cinica a repetabilelor esecuri ,"Vox clamantis in deserto" (racnim in pustiurile sufletelor noastre) "Cogito, ergo sum" (Gandesc, deci exist!). Nimic mai fals! Nimic mai putred!

"Ignoramus et ignorabimus" (Nu stim si nu vom sti niciodata!) ce haruri ne-a daruit Divinitatea, de ce suntem in stare, cata inteligenta zace in noi, ce sistem de valori ne recomanda, atata amar de vreme cat noi insine ne toleram slabiciunile, ne hranim cu mediocritate si ne iubim viciile ratiunii.

Mintim cu "demnitate", ii haituim pe cei de-un sange, ne condamnam semenii de acelasi rang, infierandu-i fariseic pe cei onesti, afisandu-ne perfid principiile: "Amicus human, sed magis amica veritas" (Mi-e prieten omul, dar mai prieten adevarul!).

Care "veritas" (adevar!)? Adevarul individual - nu comunitar, "sine qua non" (fara de care nu se poate!) dar "sempre idem" (mereu acelasi!).

Singurul "veritas" pe care il cunoastem este "In vino veritas" (in vin este adevarul!). Dovada stau generatiile urmatoare, sufocate tot mai evident de mutatiile genetice si cerebrale ale liderilor nostrii formati la scoala globalizarii si a masoneriilor si adeptii "Errare humanum est, perseverare diabolicum " ( a gresi este omenesc, a persevera este diabolic!).

Ca sa eliminam diabolicii din noi, ne ducem la manastiri si ne rugam: "Nihil sine Deo " (nimic fara Dumnezeu!), "Nihil sine numini" (nimic fara dorinta!).

"Fiat lux!