- Social - nr. 9 / 16 Ianuarie, 2006 CAPERNAUM (CETATEA DOMNULUI) _ Mai sunt drumuri, iar spovedania celor traite inca nu s-a terminat. Capernaum ne asteapta si, ca de atatea ori, minunea e foarte aproape. Si fiind EL pastorul, lucrarea a inceput a se savarsi, nu departe e gandul bun, daruind viata suferintei. Casa Sf. Petru asteapta si azi pelerinii care, batandu-i la usa, vin sa primeasca binecuvantarea. Ruinele prind viata si la vreo doi pasi mai sus, in cetate, EL este aici, auzindu-i pasii pe lespedea sinagogii si unde cuvantul i-a fost ascultat si stiut. Ma patrunde dulceata incercarii si pe banca de piatra adun cantatele of-uri si suspine ce nu peste multa vreme vor fi spinii coroanei ce-aduce a cruce pe spate. Se joaca umbra printre coloane de-a "crezi" si "nu crezi" si tu nu stii inca. Tu crezi, cititorule, chiar daca n-ai fost in sinagoga sa-ti odihnesti sufletul la Capernaum? TABGHA _ Incet m-apropiu de Tabgha si caut dupa o faramitura. N-o gasesc, dar, in schimb, linistea coboara in Biserica Multiplicatiei, si cei doi pesti si cele cinci paini vor tine sat celor cinci mii de suflete de barbati, douasprezece cosuri de firimituri ramas-au, oare, pentru copii si femei sau pasarile cerului? Sa nu-mi raspund la intrebare si nici sa nu ma gandesc la fatidicul sapte? (doi plus cinci?). Las minunea sa ma patrunda, iar mana ocrotitoare sa aiba rabdare cu mine, caci si omul e o minune. De ce uitam cateodata acest lucru, Doamne? Si ultimul pas din pelerinaj il fac pe Muntele Fericirii. Ce-mi puteam, oare, dori mai mult! Multa verdeata ce te-mbie la tihna si odihna sufleteasca. Si totul face ca EL sa fie aici, spunand "fericirile": "Fericiti cei saraci cu duhul, caci a lor este Imparatia cerurilor. Fericiti cei ce plang, pentru ca ei vor fi mangaiati, Fericiti cei blanzi, pentru ca ei vor mosteni pamantul. Fericiti cei flamanzi si insetati dupa d