Dedicatii aniversare.
Jumatatea luminoasa a lumii
Ani de zile am facut meandre prin presa. Am trait pe viu fantastica explozie a presei de dupa decembrie 1989, in vremuri in care gustam cu extaz fiecare clipa de libertate, fiecare cuvant, fiecare fraza pe care o scriam. Credeam ca noi, pe atunci niste pusti, schimbam lumea cu fiecare articol scris, credeam cu toata taria in marele noroc al nostru, de a fi martori in viata ai istoriei. Scormoneam peste tot. Dezvaluirile noastre erau mereu despre abuzurile fostei securitati, despre oameni ucisi in puscariile comuniste, despre derbedeii care, dupa parerea mea, luasera puterea prin crima, despre tradare. Scriam despre ticalosie, despre minciuna, despre abuz, crezand ca noi schimbam lumea.
Intr-o buna zi, am descoperit ca in spatele banalitatii se ascund intotdeauna istorii halucinante. Trebuie numai sa stii sa le cauti. Sa ai rabdare sa le asculti. Anchetele mele teribile se transformau incet in reportaj. Lumea despre care scriam se schimba dintr-una a marilor indignari, a marilor revolte adolescentine, intr-o lume a carei substanta este povestea. Cam pe-atunci mi-am dat seama ca realitatea este mai puternica decat orice fictiune si ca voi fi reporter pentru toata viata. Anii treceau repede, pentru ca jocul cu povestile te fura, te inghite. Stiam de-acum ca a face reportaj e o vocatie, un mod de a trai, fie ca o faci in scris, fie ca o faci in imagini, ca in televiziune, si ca atunci cand participi cu inima poti schimba realitatea. Si intr-o buna zi am redescoperit "Formula As". Cu ani in urma, trecusem pe-acolo, dar mi se paruse a nu fi decat o etapa. De data aceasta, a fost ca o intoarcere acasa. La "Formula As" am inteles ca realitatii din care iti iei reportajul trebuie sa-i si intorci ceva. Ca a scrie nu este numai un joc cu cuvinte, fapte si intamplari, ci si o forma de a darui, de a buc
