Mina Anina, cea mai adanca din Europa, urmeaza sa fie inchisa. Fiecare ortac disponibilizat ar primi 150 de milioane de lei. Cu banii astia, oamenii care au trait o viata intreaga in subteran sunt nevoiti sa-si faca o noua cariera "la lumina", intr-un oras cu o economie ingropata de mult.

Suntem la 1.200 de metri in pamant, inaintand prin bezna, unde lampasul de miner abia lumineaza clar varful cizmelor visinii, din cauciuc. O teava tipa undeva din dreapta sau de deasupra, nu iti dai prea bine seama. La un moment dat, auzim un strigat: "Dom’ directoor! Nu putem misca vagonetu’!". Cercul luminos al lanternei descopera de undeva din intuneric un miner in chiloti, manjit de praf de carbune amestecat cu transpiratie, gafaind, cu fata atat de murdara, ca nu i se vad decat albul ochilor si pleoapele cu pielea rozalie. "Sa-mi bag p... in el de vagonet", adauga ortacul respirand greu, si-o tuleste de unde a venit, pleoscaind cu ciubotele apa din galerie, trecuta de glezne. Seful minei de la Anina, venit cu noi, il urmeaza.

"Ba, da’ pros’ mai esti! Il chemi pe dom’ director sa impinga vagonetul?!", tipa la vederea oaspetelui de seama un al doilea miner ramas la abataj, si el dezbracat, dar, in loc de chilotii colegului cu ditamai gaura la spate, poarta ca pe o fusta o carpa atat cat sa-i acopere barbatia. Vasile Dumitrescu, cum ii zice minerului, a auzit si el, ca si ceilalti 520 de ortaci, cati lucreaza aici, ca mina urmeaza sa se inchida. Cand il intrebi ce o sa faca mai apoi, ridica din umeri. "Am nevasta tanara, de douascinci de ani. O scot la «produs»", spune fara sa zambeasca omul de 40 de ani. Adauga tipandu-mi in ureche, sa se faca auzit din cauza zgomotului de la ventilator: "Plecam in strainatate!". "Pleci in p...! Cine te ia la varsta asta", i-o intoarce al doilea ortac.

AZIL. Unii mineri ies din sut pentru a avea unde se intoarce @