Despre romani si felul lor de a fi se spun tot soiul de rautati cand se vrea gasirea unei scuze pentru infatisarea sifonata a clasei noastre politice. Ca, vorba ceea, cum e turcu’, si pistolu’, cum e cetateanu’, asa-i si politicianu’. Ba ca-i smecher, ba ca-i lenes, ba ca n-are curaj, ba ca nu-i tenace, ba ca se plange, ba ca-i jalbar ori prea flecar.
Iar pentru ca traim mai mult din perceptii, si nu din evidente, aproape ca ne-am consolat cu gandul ca nu ne-am nascut pe un taram prea binecuvantat din punctul de vedere al populatiei. Plai de dor, codri de arama, padure de argint, mandra glasuire, dar... pacat ca tara-i locuita.
Numai ca, incet, incet, aceasta marota tinde sa iasa din subconstientul colectiv si sa ajunga o bufonerie politica, buna de manipulat masele.
Doua milioane de romani si-au gasit locuri de munca legal in strainatate, probabil alte vreo doua lucreaza la negru peste granita.
In afara de cazurile - nici mai multe, nici mai putine ca alte nationalitati - cand romanii (sau rromii) isi mai dau si-n petic, ai nostri tineri sau mai putin juvenili fac treaba buna, chiar daca sunt la NASA, la Pentagon, in spitalele din Germania sau pe plantatiile din Spania. Si castiga!
De ce aceiasi oameni, cu aceleasi competente si aceeasi structura psihologica, performeaza in sisteme bine puse la punct, iar in tara ar fi trait de pe o zi pe alta? O explicatie ar sta si in aceea ca, fiind inca o tara saraca, dupa 50 de ani de socialism, economia e bulversata si i-ar fi trebuit 100 de ani sa-si revina. O alta justificare ar fi criza de decenta la nivel public.
Barbatii politici - ca mai mult ei au dat din coate sa ajunga in fata - au demonstrat, in 16 ani, ca se pricep cel mai mult la vorbe. Au ratat cariera de actori, oratori sau poate doar circari, in sensul nesportiv al cuvantului, si si-au gasit formul
