In Bucovina traieste ultima descantatoare ce stie sa vindece muscatura mortala de nevastuica. Relatare de la fata locului, "in direct".
Manzul impletit
Badea Ion Checherita zis "a lu` Indrea", bucovinean din satul Frumosu`, tocmai si-a facut grajd nou. Frumos grajd! Din barne groase, acoperit cu dranita de brad taiat pe luna plina. A croit grajdul asta astfel incat "sa nu se egziste" nici o gaura de intrare, nici o despartitura intre scanduri, nici un nod scos din lemn, nici o pietricica miscata in temelii. Si atunci, pe unde sa fi intrat nevastuica? Intr-o dimineata - acum, putin inainte de Anul Nou - s-a uitat in iesle si a incremenit: calul sau avea toata coama impletita! Marunt, lucrata in trei, parca de mana omeneasca. Si era tocmai murgul lui cel "muran", cu stea alba, batuta in frunte, fala intregii gospodarii... In noptile de iarna, nevastuica se urca in coama cailor. Se baga acolo, la cald, jucandu-se cu parul lor aspru, impletindu-l in suvite maiastre, pe care nu le mai poti descalci. Badea Ion stia asta. Si mai stia ca daca manzul n-ar fi ingaduit-o in coama, daca s-ar fi zbatut speriat, atunci nevastuica i-ar fi infipt dintii plini de venin in grumaz, muscandu-l de moarte, ciudoasa ca nu s-a lasat impletit...
"Da` totusi, pe unde-o hi putut sa intre, ma, omule bun?", isi intreaba mereu nevasta badea Ion. "Ca n-avea pe unde. Poate-o hi intrat pe usa, in urma ta, cand n-ai fost o tara atenta. Nu stiu... Nu stiu!..."
Stau impreuna cu Ion, cu nevasta-sa Ileana si cu feciorul Mihai, in grajdul cel nou si bine mirositor, privind fascinat coada manzului, nevenindu-mi a crede ca ea a fost asa de mestesugit impletita de o jivina mai mica decat o veverita. Ce stiinta si ce rabdare a avut aceasta salbaticiune, cea mai neastamparata dintre toti locuitorii padurii, socotita "prea iute pentru un ochi omenesc", sa faca o asemenea tesatur
