Muntele da comanda. Te obliga sa accepti limitele pe care el, de unul singur, fara negocieri, le impune. Daca le respecti, dupa sase ceasuri poti multumi Cerului ca ai vazut din nou soarele. (...) Daca insa incerci mai mult decat ti-a permis, muntele te pedepseste. Nu imi aduc aminte ce m-a determinat in 1987 sa aleg Facultatea de Mine. Conjunctura, poate. Pe vremea aceea, un inginer de subteran castiga, nu gluma. A fost, poate, si traditia - tata fiind si el inginer minier. Nu in ultimul rand, la Petrosani se intra mult mai usor decat la facultatile tehnice din Timisoara.

In imaginea colectiva, ortacii sunt, de o buna bucata de vreme, doar o masa de manevra la indemana celor care au probleme cu acceptarea mecanismelor democratice. Viata in bazinele miniere este insa total diferita. Subteranul e, parca, o alta planeta. Am simtit pe propria-mi piele ce inseamna munca in front, iar in ceafa, suflul exploziilor din abataj. Am avut colegi de liceu care au murit in mina. Imaginati-va ce se petrece in sufletul unui tata care, manipuland colivia, o vede desprinzandu-se de intregul angrenaj. In acea colivie, cazand liber zeci de metri, se afla chiar fiul lui. Am colegi de liceu care la 33 de ani, din care ultimii 15 in sut, s-au pensionat pentru limita de varsta. Ii intalnesc din cand in cand. Pe unii imi e greu sa-i recunosc. Au imbatranit inainte de vreme.

In front domneste o disciplina militareasca. Muntele da comanda. Te obliga sa accepti limitele pe care el, de unul singur, fara negocieri, le impune. Daca le respecti, dupa sase ceasuri poti multumi Cerului ca ai vazut din nou soarele. Si nu stii ce sa faci mai intai. Unora le vine, asa, pur si simplu, sa traga o dusca. Sutul se repeta zilnic. Dusca se repeta zilnic. La final devine obisnuinta. Din pacate, pentru unii, chiar o a doua natura. Daca insa incerci mai mult decat ti-a permis, muntele te pedeps