Greu scoti o vorba de la autoritati. Greu sa obtii o explicatie pentru decizii care iti aduc pagube.
Uneori este invocata siguranta nationala si secretul de stat. Alteori, regulamentul de serviciu. Cand e vorba de politici economice gresite sau de ticalosia demnitarilor nu e loc de scuze. Responsabilitatile si obligatia scuzelor sunt pasate in gradina adversarilor politici.
Doctorii, altminteri umanisti, nu au condamnat nici un caz de malpraxis, ba chiar si-au scos basma curata colegii cand au taiat gresit. Judecatorii sunt indulgenti cand e vorba sa evalueze greselile altor magistrati. Politistii si procurorii pierd o groaza de timp pentru a dovedi nevinovatia camarazilor de arme cand e vorba de abuzuri. Alesii poporului sunt muti ca niste lebede cand e sa explice cum se face ca nu si-au indeplinit mandatul si ca au abuzat de functie pentru a-si rotunji averea. Pe scurt, nimeni nu raspunde de nimic.
Institutiile, croite inca pe calapodul masinariilor de lupta de clasa, nu-si cer scuze. Prefecturile nu stiu sa ceara scuze pentru ca nu i-au avertizat pe oameni la timp cand a venit viitura, primariile nu explica de ce se sparg strazile abia asfaltate pentru a face lucrari de care au uitat. S-ar zice ca in cartile de management pe care le tot frunzaresc demnitarii sta scris ca o greseala nerecunoscuta e pe jumatate uitata. Poate ca oamenii nici nu-si imagineaza ca ar fi vorba de greseli. Ar putea da vina pe natura, pe istorie, pe Yalta si Malta, pe ghinionul proverbial al romanilor. Si n-ar fi prea departe de adevar. Politicieni, inalti functionari, alesi ai poporului au invatat politica si moravuri grele de la inaintasii din vremea comunista. Cat de liberal sau crestin democrat ai fi, cand ajungi in fotoliul demnitarului esti fortat de subalterni, afaceristi, mentalitate sa redevii ce-ai fost si mai rau decat atat. Sunt incurajati si de pasivitate
