Niculae Marin Şara, directorul Bibliotecii Publice din Reghin, este un om predestinat cărţii. Iubeşte cartea, de orice natură ar fi ea, dar atunci când vine vorba despre istoria Reghinului şi despre marile nume care au avut legătură cu oraşul, se dovedeşte un adevărat expert. Născut în 11 aprilie 1939, spune că nu simte trecerea timpului şi că dacă ar fi s-o ia încă o dată de la început ar face acelaşi lucru.

* Reporter: Biblioteca este casa tuturor celor care iubesc cuvântul scris. Din orice domeniu. De ce se numeşte biblioteca "Petru Maior"?

N.M.Ş.: Petru Maior a fost nu doar un excepţional om de Ştiinţă, ci şi un membru marcant, un corifeu al Şcolii Ardelene. A avut o contribuţie aparte la educaţia tinerilor în spiritul păstrării fiinţei naţionale. Este deci numele ideal deoarece Reghinul şi Şcoala Ardeleană au mers mână în mână.

* Rep.: Viaţa dumneavoastră practic se împleteşte cu cea a bibliotecii. Cât de greu este să "creşti" un asemenea lăcaş?

N.M.Ş.: Vorbind în general, o bibliotecă să naşte din donaţii. La fel a fost şi cazul "nostru". O parte a fondului de carte vine din partea statului, o parte din donaţii particulare, apoi dezvoltarea şi menţinerea "în viaţă" depinde de oamenii care o deservesc, cât şi de înţelegerea forurilor administrative teritoriale. Referindu-ne strict la biblioteca noastră, a luat naştere datorită unor "mecena". Familia Marinovici, negustori greci înstăriţi, profitând de legea pământului de atunci, care spunea că "ce se construieşte peste noapte nu se mai poate strica", au zidit acum 71 de ani prima bibliotecă în oraş. Familia lor a dispărut de mult, dar spiritul a rămas. Implicaţi în viaţa culturală şi în învăţământul oraşului au mai fost de-a lungul timpului şi alte familii care şi-au donat tot fondul de carte personal, bibliotecii. Este cazul unor familii de intelectuali reghineni, care chiar dacă au l