Iordan Chimet, Cartea prietenilor mei, Editura "Universal Dalsi" (tel. 021/222.38.59), 280 pag., 129.000 lei.

Iordan Chimet e, in lumea noastra, un conglomerat unic de bunatati: bun simt, bun gust, bunavointa, buna dispozitie, buna-credinta, buna-cuviinta, altruism, curaj si pasiune. A implinit de curand 81 de ani si integritatea fara fisura a existentei lui e in sine o opera exemplara. In prefata volumului pe care vi-l recomand azi si care contine memorialistica, portrete, eseuri si corespondenta, ne dezvaluie solutia pentru care a optat din copilarie si careia i-a ramas fidel prin timpuri grele: "Secretul supravietuirii mele au fost marile ipostaze ale iubirii, familia si prietenii. Fara prezenta lor, fara ajutorul lor, n-am nici o indoiala ca viata s-ar fi degradat intr-o singuratate sterila, rezervele de energie s-ar fi consumat prea repede, intr-un fel sau altul n-as fi putut continua...". In regimul concentrationar comunist, reconstituirea libertatii la scara individuala s-a datorat si faptului ca n-a fost singur in fata raului anihilator, a avut alaturi prieteni din tara si de departe, a daruit si a primit incredere, afectiune, incurajare. Punand la temelia vietii si muncii sale artistice credinta in libertate, adevar, demnitate, loialitate si solidaritate, Iordan Chimet n-a facut concesii. S-a luptat barbateste cu saracia lucie, cand altii isi vindeau constiinta si talentul, si n-a publicat nimic intre 1948 si 1965. Cartile lui au putut sa apara abia in perioada de deschidere de la sfarsitul anilor `60; atunci a acceptat sa si lucreze, cu realizari remarcabile, la Radio si Televiziune, dar, odata cu sfarsitul destinderii, a refuzat sa mai ocupe vreo functie in sistemul cultural si chiar sa colaboreze in mass-media controlata de Sectia de Propaganda a partidului unic. Ceea ce nu a insemnat ca si-a abandonat credintele si transfigurarea lor artistic