Recunosc sincer ca m-am numarat printre cei convinsi ca experimentul conducerii de catre o echipa a unui partid precum PSD si nu de catre un Lider va fi un succes. Deschizand calea unei noi etape in istoria partidelor politice postdecembriste, cea a conducerilor in echipa, semn clar al sfarsitului unei ere in Romania de dupa Ceausescu. Din nenorocire, m-am inselat. De la Congres si pana acum, PSD n-a fost condus nici de o echipa, nici de un Lider de tip Ion Iliescu. Un cotidian cu antene solide in adancurile PSD a tiparit sambata, 14 ianuarie 2006, stirea ca Mircea Geoana, Miron Mitrea, Viorel Hrebenciuc si alti lideri social-democrati s-au dus la Ion Iliescu, mai precis, la cabinetul senatorial al acestuia, pentru un sfat de criza pe tema scandalului Nastase.
Adevarata sau nu, stirea e credibila. Altfel spus, n-ar fi nimic nefiresc in gestul liderilor PSD de a merge la Ion Iliescu pentru a-i cere sfatul.
Aceasta, deoarece, mai mult ca niciodata, in acest moment de criza dramatica se vede clar ca PSD-ului ii lipseste Ion Iliescu.
Sau, ma rog, un lider precum Ion Iliescu.
Sa ma explic.
In aprilie 2005, o conspiratie interna, peste care s-a suprapus emotia creata de o presiune mediatica mai mult sau mai putin interesata, a facut ca Ion Iliescu sa nu mai revina in fruntea partidului, asa cum, de altfel, se angajase cu un an in urma forul suprem de decizia Congresului.
Indiferent de reactiile publice ale unor lideri PSD, Ion Iliescu era pentru toti liderii marcanti ai partidului Ayatolahul, Tatal. Toti, de la Adrian Nastase pana la Mircea Geoana, cand facusera ochi in politica romaneasca il gasisera pe Ion Iliescu sef al Partidului. Ion Iliescu faurise PDSR, devenit ulterior PSD. Ion Iliescu fusese locomotiva care trasese partidul in doua alegeri parlamentare decisive. Majoritatea liderilor intrase in FSN sau in PDSR sau in PSD, p
