Mai sunt 351 de zile. La ce ne putem astepta pe piata valutara in acest an premergator integrarii europene? E clar ca nu vom reusi sa vedem bine inainte fara sa privim si inapoi.
In 2005, aprecierea monedei nationale, fata de euro, a starnit nenumarate comentarii, dispute, suparari. Cei mai suparati fiind exportatorii. Ei voiau ca leul sa cada cand el urca. Inca din 3 noiembrie 2004, leul mai mult a urcat, in loc sa cada. Exportatorii s-au infuriat pe Banca Nationala. Un timp. Apoi au revenit la sentimente bune si au laudat politica monetara.
Banca Nationala citeste piata valutara. Clipa de clipa. Face asta de ani buni. Citeste piata, face constatari si intervine atunci cand considera ca este nevoie. Fara sa aiba o tinta de curs. Orice banca centrala intervine pe piata, vanzand valuta sau cumparand valuta. Cand oferta de valuta este restransa, Banca Nationala poate sa vanda valuta pentru a echilibra oferta cu cererea.
N-a fost insa cazul in niciuna din lunile anului 2005. Dimpotriva, a fost oferta din belsug. Iar BNR a considerat normal sa-si rareasca interventiile. Atentie: sa le rareasca, nu sa le stopeze.
Politica valutara a ramas, in esenta, aceeasi: flotare controlata. Dar libertatea pietei e mai mare si va fi mai mare si in 2006. Va fi, deci, mai relevant si rolul de termometru, piata valutara avand posibilitatea sa arate cat de mare sau cat de mica e temperatura in economia romaneasca. Un indicator relevant fiind cursul de schimb. Determinat insa de bancile comerciale.
Banca Nationala face public, in fiecare zi, un curs al pietei valutare. Un curs ce exprima realitatea de pe piata. Nu este curs de referinta. Cursul de referinta a murit in 1997. Iar piata e acum mai libera. Daca bancile comerciale si agentii economici vor sa se ghideze dupa acest curs, pot s-o faca. Daca nu, isi fac propriul curs. @N_P
