"Unde sta o carte pana la nastere? Cine sunt parintii unei carti? Are nevoie o carte de doi parinti - o mama si un tata? O carte poate sa se nasca in interiorul altei carti?"

Sunt intrebarile personajului principal din filmul lui Peter Greenaway, The Pillow Book, Cartea de capatai.

Cand am aflat ca The Pillow Book vine in cinematografe mi-am zis ca e aproape imposibil sa aiba spectatori. Pelicula a fost lansata in lumea intreaga cu zece ani in urma, are o compozitie complicata si personaje ale caror caracteristici vor fi destul de greu de povestit de la un spectator la altul. Singurul lucru care ar putea aduce publicul larg in sala de cinematograf (caci pasionatii l-au vazut de mult) este "pozitionarea" filmului drept o poveste erotica, un fel de film porno ceva mai soft. De altfel, actorii din rolurile principale, Ewan McGregor si Vivian Wu, sunt mai mult de jumatate din film goi pusca. (Criticii de film se vor supara pentru aceasta "pozitionare", grabindu-se sa explice ca Greenaway face arta si ca sexul si moartea sunt subiectele pe care le exploateaza cel mai mult.)

Mi-am adus apoi aminte ca Greenaway a declarat ca face filme care nu sunt conditionate de o anumita data de lansare, ci ca - mai degraba - trebuie vazute atunci cand esti pregatit. Si m-am gandit ca s-ar putea ca unii dintre romani sa fie pregatiti pentru o asemenea expunere cinematografica. In plus, de data asta creatia lui Greenaway nu mai dureaza - vorba unui prieten - "o eternitate, ci doar un secol" (un pic peste doua ore).

Intr-o forma accesibila, The Pillow Book poate fi descris drept povestea unei japoneze care isi istoriseste amorurile folosindu-se de propriul sange si de corpul amantilor, trimitandu-le la editorul care urmeaza sa-i publice o carte. Filmul este realizat cu o preocupare mai mare pentru imagine si tehnica decat pentru conturarea personajelor si, ca specta