In jurnalul sau foarte recent, din luna decembrie 2005, postat pe site-ul Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului si Clujului, dar si in scrierile memorialistice anterioare, IPS Bartolomeu Anania vorbeste cu patos firesc despre perioadele sale de detentie, ca luptator anticomunist, incepand din 1946, dar niciodata despre ceea ce a facut dupa iesirea din inchisoarea de la Aiud, in august 1964. In mod cu totul surprinzator, la nici un an de la eliberarea din lotul legionarilor de la Aiud, preotul Anania este trimis in 1965, de regimul comunist, tocmai la Arhiepiscopia Misionara Ortodoxa Romana din America si Canada, unde a activat timp de 12 ani ca director al Cancelariei eparhiale, coordonator al revistei si almanahului "Credinta", director al Departamentului Publicatii si reprezentant al Arhiepiscopiei in relatiile interbisericesti. In circumstantele in care, in acei ani, SUA ii refuzase actualului patriarh Teoctist Arapasu viza de intrare, pentru optiunile sale comuniste, ferme (fusese propus pentru aceeasi functie), orice om de bun-simt isi poate pune intrebarea: Cum a reusit sa ajunga parintele Anania, la cateva luni dupa iesirea din inchisoare, tocmai in America si Canada, cand ceilalti detinuti politici au mai facut cativa ani de domiciliu obligatoriu, in conditii extrem de dure, in Baragan, Baltile Dunarii sau in Delta? Misterul il lamureste insusi generalul Ion Mihai Pacepa, in celebra sa carte "Orizonturi rosii", aparuta la New York in 1988, iar in Romania abia dupa 4 ani. In anul 1992, cand a aparut "Orizonturi rosii" la Editura Venus din Bucuresti, instabilitatea politica din tara noastra si spectacolul de strada au captivat cu totul atentia opiniei publice, astfel incat senzationala dezvaluire facuta de fostul sef al spionajului comunist romanesc privind identitatea reala a arhimandritului Bartolomeu Anania a putut trece neobservata pana azi. Insa lovitura de p