«Aliatii tactici» pot parcurge in folosul comunistilor, alaturi de ei, o bucata de drum. Dupa victorie, datorita originii sociale «nesanatoase», acesti «tovarasi de drum» vor fi condamnati la disparitie, conform teoriei «luptei de clasa». Pana la "guvernul de larga concentrare democratica" condus de Petru Groza (in timpul caruia au fost promovate masurile de sovietizare a tarii si manipulate alegerile parlamentare din 1946), nucleul partidului comunist a utilizat o serie de tehnici de influenta asupra multimii si de amorsare a opozitiei. Eficiente au fost tacticile "compromisului" si "tovarasilor de drum" teoretizate de Lenin inca inainte de revolutia bolsevica.
Conform ideologiei leniniste, pentru a accede la putere trebuiau incheiate aliante vremelnice si reversibile cu alte partide. "Aliatii tactici" pot parcurge in folosul comunistilor, alaturi de ei, o bucata de drum. Dupa victorie, datorita originii sociale "nesanatoase", acesti "tovarasi de drum" vor fi condamnati la disparitie, conform teoriei "luptei de clasa". "Numai cine nu este sigur de el insusi se poate teme de aliante vremelnice, fie chiar si cu oameni nesiguri; nici un partid politic n-ar putea exista fara asemenea aliante", ii sfatuia Lenin, in numele "moralei proletare", pe adeptii sai.
Cine putea sa cunoasca asemenea teorii, in Romania, la finele razboiului? Dupa marturiile unor fosti lideri comunisti, cultura lor politica se reducea la "Cursul scurt de istorie al PC(b) al URSS" publicat de Stalin in 1938. Cativa dintre comunistii intelectuali citisera sporadic din scrierile lui Marx. Cel mai cultivat dintre ei, Lucretiu Patrascanu, si-a facut in acest sens autocritica in ancheta premergatoare condamnarii sale. Astfel, desi cunoscator si adept al teoriei "tovarasilor de drum", el apreciase, in noiembrie 1944, intr-un document cerut de Secretariatul Biroului Politic, ca vor
