Mame cu bebelusi in brate stau la cozi in fata primariilor, alearga de la o institutie la alta si se dau de ceasul mortii pentru 8 milioane de lei. Este efectul noilor reglementari privind plata indemnizatiei de crestere a copilului care au intrat in vigoare de la inceputul anului. Ministerul Muncii a tulburat apele cu o reforma buna doar pentru functionari. Rezultatul: birocratie sporita, nemultumire si umilinta.

Pana la 31 decembrie 2005, indemnizatiile pentru cresterea si ingrijirea copilului se plateau beneficiarilor direct de catre angajator si se deduceau din contributia acestuia la bugetul asigurarilor sociale. Era vorba de 7.830.000 de lei vechi, pe care statul ii platea unuia dintre parinti timp de doi ani dupa nasterea copilului. Beneficiarul acestei alocatii trebuia sa depuna un dosar la angajator, o singura data. Banii se plateau apoi ca si salariul: in numerar sau pe card. Ordonanta de urgenta nr. 148 din noiembrie 2005 a modificat insa intregul sistem. Dupa spusele ministrului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, Gheorghe Barbu, pana acum, banii veneau din trei surse: de la agentiile de ocupare a fortei de munca, de la casele de pensii si de la angajator. Acum, plata se face direct catre parinte de la Directia de Munca, Solidaritate Sociala si Familie. Pare simplu: in loc sa se ocupe Casa de Pensii de indemnizatiile de crestere a copilului, se ocupa un organism abilitat. “E o reforma esentiala, nu un simplu transfer de responsabilitate”, a subliniat ministrul. In realitate, pentru beneficiarul direct, lucrurile s-au complicat mult. Exista trei cazuri posibile: • In normele de aplicare a legii se recomanda angajatorilor sa depuna direct dosarele persoanelor care primesc deja indemnizatii la Directia de Munca. In acest caz, “parintele in plata” nu trebuie sa faca decat un drum la primarie pentru a depune o cerere, o declaratie ca nu are alte v