Elena Saratean s-a nascut la data de 20 mai 1935, in Cluj-Napoca. Pasiunea pentru balet s-a concretizat intr-o cariera inceputa la varsta de 16 ani. In urmatorii 24 de ani, a dansat in zeci de spectacole pe scena Operei Maghiare, din Cluj-Napoca. In 1975, a luat decizia de a-si urma sotul, refugiat politic, in SUA.
Alaturi de acesta a calatorit in toata lumea, iar in anul 1990 s-a reintors definitiv in Romania.
Rep: Baletul a reprezentat pentru multi ani un reper major in viata dumneavoastra. Cand ati descoperit aceasta pasiune ?
Elena Saratean: Mi-a placut intotdeauna sa dansez, inca de mica. La 16 ani am inceput sa studiez cu o balerina, care-mi preda in particular, la ea acasa. Intre timp reusisem sa ma angajez la Opera Maghiara, deci in 1951 lucram deja ca balerina.
Rep: Cum decurgea o zi obisnuita din viata dumneavoastra ?
ES: Incepeam studiile de balet in jurul orei 9 dimineata, dupa care urmau repetitiile pentru spectacole, care durau toata ziua. Urmau spectacolele, aproape in fiecare seara.
Rep: Ati dansat de-a lungul carierei in zeci de spectacole. Care va este cel mai aproape de suflet ?
ES: Baletul a fost viata mea, am facut asta din placere. Toate spectacolele mi-au fost dragi si desi sunt multe la numar, chiar nu pot alege unul.
Rep: La inceputul anilor t70 viata dumneavoastra a luat alta turnura…
ES: Da, sotul meu din cea de-a doua casatorie, Saratean Simion, un om extrem de inteligent, era secretar stiintific la Academie. Era o persoana extrem de discreta si despre unele subiecte nu vorbea nici chiar cu mine. Lucra la un manuscris. Nu stiu daca avea subiect politic, s-a pierdut ulterior. Oricum, avand in vedere contextul politic al vremii s-a hotarat sa fuga in America.
Rep: Care au fost circumstantele plecarii ?
ES: Prima data cand a incercat trecerea gran
