Doua subiecte majore au tinut capul de afis al saptamanii trecute: scandalul “matusa”, al carui protagonisti sunt Adrian si Dana Nastase, si alegerile de la Consiliul Superior al Magistraturii. Primul are toate sansele sa puna capat carierei politice a fostului prim-ministru. Pentru ca, daca te mai poti strecura printre acuzatiile de coruptie - la urma urmei aproape nici unul dintre numele mari din politica romaneasca nu e pe de-a intregul fara pata - ridicolul ucide definitiv orice politician. Daca nici pana acum nimeni nu credea prea tare in neprihanirea morala a familiei Nastase (sintagma “Nastase patru case” chiar intrase in folclorul jurnalistic), intamplarea de acum e devastatoare pentru presedintele executiv al PSD, pentru ca developeaza dintr-o data distanta enorma dintre morga afisata de acesta, dintre stilul sau adesea ironic si bascalios de a comenta evenimentele si de a-si trata adversarii si genul de “montaj” din categoria gainariilor utilizat pentru a-si gestiona afacerile imobiliare. A doua tema majora a fost cea legata de alegerile pentru conducerea Consiliului Superior al Magistraturii, pe scurt CSM. Ceea ce merita insa comentat nu e atat rezultatul acestora, cat felul in care ele s-au desfasurat. Dupa ce, in deschiderea sedintei de bilant - la care a participat si presedintele Traian Basescu, si ministrul Justitiei -, Dan Lupascu, presedintele in functie al CSM, deplangea ploaia de pietre aruncate catre institutia sa, peste doar cateva ore am putut vedea pe viu cat de intemeiate erau de fapt criticile. Pentru ca maniera in care a avut loc alegerea noii conduceri trimite cu gandul la tipul de gainarie asociata scandalului “matusa Tamara”. Nimic din comportamentul institutional al CSM nu a respectat standardele normale de asteptat de la o structura garant al independentei si profesionalismului sistemului de justitie din Romania. Nu au fost anuntate ca