ROMANIA CULINARA - PISC, ILFOV Intotdeauna amintirile din copilarie imi mangaie sufletul. Mi-e draga imaginea bunicilor mei muncind sau stand langa soba in zilele geroase ale iernii. Imi este greu sa regasesc sentimentul acela, pentru ca satele nu mai sunt cum au fost, parca nu mai au candoarea pe care o aveau in anii mei de inceput. Numai ca am avut norocul sa privesc acelasi tablou plin de caldura in casa doamnei Ioana si a sotului ei, Gica Dumitru. Doi oameni obisnuiti care traiesc de o viata in satul ilfovean Pisc. Drumul pana la curtea lor, pavat cu zapada, copacii plini de promoroaca, linistea ce invaluia intreaga asezare m-au dus din nou cu gandul la anii copilariei. Lipseau, ce e drept, copiii cu saniile si derdelusurile din satul bunicilor mei, dar peisajul era o copie aproape fidela a imaginii ce mi s-a cuibarit in memorie.
In curtea celor doi era multa zarva. Venisera in vizita nepotii, iar bunicii erau cum nu se poate mai incantati. Oalele - aburinde pe foc, prajiturile - puse la rece in camara. Intre timp bunicuta se apucase sa bata niste bucati de carne pentru a le pune in tigaia de pe aragaz. Bunicul ne intreaba despre cum merg treburile pe la oras. Se intereseaza daca tot ce a ascultat el la radio sau a vazut la televizor este adevarat.
CIORBITA. In bucataria de vara bunica sta de vorba cu cele doua nepoate si cu mama lor. Mai povestesc despre ce a facut fiecare de la ultima vizita, mai le spune si bunica de prin sat. Dar activitatea preferata a fetelor este sa se uite pe sub capacele oalelor si, acolo unde nu frige prea tare, sa deguste bucatele! Repeta o intrebare: "Mamaita, ce ai facut bun?". Nu ca ar veni in vizita doar ca sa manance, dar, dupa cum spun ele, "nimeni nu face mancare atat de buna ca a bunicii noastre". Mama lor, doamna Elena, se uita pe sub sprancene si zambeste. "Hai, mama, nu te supara, dar mamaia face o ciorba atat de
