O cloaca. Ba nu! Un cuib de pasari rapitoare ori, mai degraba, o vizuina de dihori din care, la vreme de seara, pe nevazute, dihaniile ies la atac, in cor de grohaieli usoare si icnete pofticioase. Asa mi-a parut dintotdeauna "nucleul dur" al PSD, indiferent de numele pe care l-a purtat partidul de-a lungul timpului si oricite masti de socialisti cu fata umana au tot schimbat lighioanele. Cum care lighioane? Popestii, bivolarii, nastasii, mitrii, geoanele, hrebenciucii si toti tovarasii lor de haita, cu figurile lor rozalii, de imbuibati peste noapte, si cu glasurile lor pitigaiate care vorbeau despre protectie sociala in timp ce se stringeau in brate cu mosul ala "sarac si cinstit", pe panourile electorale. Despre ce cinste si ce saracie era vorba in discursurile lor ne lamurim incet-incet, pe masura ce le ies din ceata tunurile pe care le-au dat si turnurile castelelor pe care le-au cladit din salariile lor de bugetari dragalasi, minca-i-ar mama si matusile lor alea instarite si chivernisite.

Cind vreuna dintre jivine este ranita de propria nerozie ori de nemarginita-i lacomie, Cuibul se face ca o exileaza, ca o repudiaza, ca e pe cale sa-i rupa ghearele si coltii, ca o arunca din clubul select al sefilor de haita. Se agita cozi si se stropeste cu venin - "ne-am saturat ca imaginea noastra sa fie asociata cu aceasta jivina" - se miriie prin colturi ori se schelalaie apasat, se clatina scaune si se da din pleoape. Cuibul pare ca se agita, si pretutindeni miroase a sconcs, iar jivina prinsa la furat face ce a invatat sa faca: se da ranita si se autosuspenda. Eschiva - cea mai buna lovitura a Cuibului. Daca vreo lighioana miroase prea tare, riscind sa deconspire intreaga gloata, i se asigura aceasta nisa, aceasta nastrusnica inventie a Cuibului, care nu inseamna nimic, si care nu schimba nimic in dinamica haitei: Autosuspendarea. Datul la fund. Mersul pe bu