Cu totul recent, la începutul acestei luni, la New York, în noiembrie la Heidelberg şi Mannheim, la sfărşit de octombrie la Berlin, în mijlocul aceleiaşi luni la Universitatea din Illinois, creaţia enesciană a fost prezentă în acest an pe multe dintre meridianele internaţionale ale muzicii. Momentul de maximă strălucire l-a constituit, desigur, Festivalul Internaţional organizat în toamna acestui an la Bucureşti. Tot în acest an - anul în care lumea muzicală internaţională comemorează cincizeci de ani petrecuţi de la plecarea în eternitate a maestrului - marea creaţie enesciană Oedipe, capodoperă a teatrului muzical european din prima jumătate a secolului trecut, a fost prezentată în primă audiţie în Italia, la Teatro Lirico din Cagliari sub bagheta dirijorului Cristian Mandeal, şi în Statele Unite, la Urbana Champaign, sub bagheta dirijorului Jan Hobson. în primăvara acestui an, la Paris, în sala de concerte de la Pantheon, muzicienii Filarmonicii bucureştene au susţinut o seară dedicată în întregime creaţiei enesciene. Pe de altă parte, cu totul recent, la început de decembrie - am în vedere concertul susţinut la Roma de Orchestra Filarmonică ,Transilvania" din Cluj sub bagheta dirijorului Nicolae Moldoveanu din Elveţia, concert prilejuit de aniversarea Zilei noastre Naţionale - prezentarea celei de a 2-a Rapsodii enesciene în Complexul de la ,Auditorium" a demonstrat formalism şi lipsă de angajare din partea tuturor muzicienilor performeri; mă refer la dezinteresul profesional faţă de o lucrare în cazul căreia dictonul nostru naţional ,merge şi aşa" devine realmente destructiv. Să mai amintesc, oare, faptul că întreaga seară la care mă refer a fost oferită unui larg şi divers eşantion de oficialităţi romane, corpului diplomatic, că întregul concert a fost transmis în direct de postul nostru public de televiziune?

Prin contrast - nu poţi să nu observi ac