In mahala, daca erai primul la invatatura, nu insemna ceea ce insemna acelasi lucru in liceele din centru.
Cunoasterea unei limbi straine nu era nici ea o virtute. Totusi, cand un scolar se ineca in Dunare, lumea vorbea ca de disparitia unui elev stralucit. Naiba stie cum se facea, dar toti inecatii avusesera nota zece pe linie si vorbeau franceza la perfectie. In singurul an in care s-a inecat un perfect vorbitor de engleza, in mintea de copil a lui Vasile B. s-a petrecut o inversare a efectului cu cauza. A inceput sa urasca limbile straine, iar cand un profesor de aritmetica i-a dat, ca sa nu-i strice media, zece in loc de opt, a protestat la director.
Si tu ce-ai vrea? L-a intrebat profund nedumerit directorul. Eu vreau - a zis Vasile B. cu gandul la elevii cu zece pe linie care se inecau in iulie si august - atat cat merit, adica opt. Se vede insa treaba ca Vasile B. nu era singurul din oras care patise inversarea efectului cu cauza, fiindca directorul l-a chemat pe profesor si l-a pus sa-i dea nota 6.
Tot anul, copilul Vasile B. n-a facut altceva decat sa scrie plangeri la inspectoratul scolar local si apoi la Bucuresti, ca sa primeasca exact ce merita: nota 8. Pe unii inspectori, tenacitatea pustiului ii induiosa si interveneau sa i se dea 9, pe altii ii enerva si faceau referat ca sa fie pedepsit cu nota 4. Dar de ce toti cei cu care avea de-a face se incapatanau sa nu-i dea nota 8, Vasile B. nu putea sa inteleaga. Sa fi avut alta varsta, probabil c-ar fi bagat de seama ca, din ziua de 23 August 1944, in Romania nimeni nu mai stia care sunt cauzele si care efectele. Zapaceala din mintea lui Vasile B., in comparatie cu inversarea logicii in toata tara, ar fi putut sa para o simpla incapatanare de copil. Dar asta numai daca pierdem din vedere cauza. Efectul e ridicol sau maret dupa cum e si cauza. Poate in subconstient Vasile B. socotea ca
