- Editorial - nr. 11 / 18 Ianuarie, 2006 De fiecare data cand este sarbatorita ziua nasterii lui Mihai Eminescu constatam ca unul dintre efectele atat de mult doritei libertati de exprimare de la noi devine, parca, tot mai catastrofal de la un an la altul. Aceasta prelungita tranzitie romaneasca a nascut, si monstri, si hoti, si criminali, si perversi, si analisti politici, si tradatori de neam, si "purtatori neautorizati de pix", si farisei pusi pe demolat. Pentru cei din urma, pangarirea valorilor a devenit o moda, ba chiar o lauda, o preocupare si o "onoare". Inaintemergatorii - de parca am avea prea multe valori! - sunt luati in tarbaca, murdariti cu noroi. "Nevrednici uzurpatori" - cum ii numea un poet - ataca cu violenta, cu o furie neghioaba, arunca hardaul cu laturile neputintei lor peste memoria unor ilustri inaintasi. Au loc campanii organizate pentru atacarea programatica si demolarea unor clasici ai literaturii romane, a unor valori nationale, a unor contemporani. Fara minima jena, cu o indaratnicie si cu o ambitie amintind de perioada proletcultista si de "manifestul lui Bogdanov", pigmei pusi pe demolat statui berbecaie, cu o ravna demna de cauze mai bune, opera unor scriitori, se arunca asupra unui calm al valorilor recunoscute pe care ar trebui sa le aparam. Lovindu-ne istoria si limba, nihilisti de profesie, "catelandri si catelandre", cautatori de pete in soare, ei se dedau la atacuri demne doar de Ceka stalinista in stilul unor "elitisti kominternisti", care au schimbat termeni din urma cu 50 de ani, cu altii numiti azi "globalizare", "mondializare", "regionalizare" etc. Decapitarea a devenit meseria lor. Valoarea estetica a operei inaintasilor este calcata uneori in picioare. Insi dusi cu pluta, uneori niste neica-nimenea-n drum, judecand - poate! - in functie de culoarea orange la moda azi in Romania, se trag de bracinar cu memoria unor inaintas