Moşii poveştilor sînt roşii sau verzi. Prinţesele, bălaie. Feţii, zmeii

şi figuranţii, spălăciţi. Cam la atît se mărgineşte policromia scenelor

de basm. Vă propun, de aceea, două alternative recente (să nu credeţi

că povestitorii s-au lăsat de tot de meserie...) la ,filmele", doar

parţial color, ale copilăriei: De-ale prinţeselor şi patrupezilor,

cartea Iaromirei Popovici, de curînd publicată la Curtea veche, şi

Întîmplări din noaptea Soarelui de Lapte, romanul lui George Bălăiţă,

apărut în 2004 la Gramar.

Începeam, şi nu doar fiindcă înaintea

cărţilor de poveşti stau, mai totdeauna, cărţile de colorat, de la

paleta de pictură. Iaromira Popovici pictează, în tonuri foarte tari, o

lume altminteri pastelată. E, în istorisirile ei, mult gallus

(netoxic...) care transformă şoricei şi prinţese, motani, pisici şi

zîne în coaja decorativă a unor ouă pascale. Sparte sau - nu zic bine

,sparte" - ciocnite delicat, apucate de mijloc şi făcute cumva să

plesnească, dau la iveală bucăţi de manuscris rătăcite la noi dintr-o

ţară legiuită de copii. Care, cu vopseluri şi hîrtie chinezească (vorba

lui Arghezi!), se descurcă minunat să-şi învingă plictiseala şi să

făţuiască lumile pustii. Să vedem cam ce desenează (cartea alternează

paginile scrise cu schiţe verzi, naive spre abstracte, felul de

,abstract" al avangardei).

Prinţese albastre, reci, fiindcă

albastre, nobile (fiindcă albastre), îmbăiate în albastru de metil, nu

în lapte de măgăriţă, ca să se imunizeze la tot felul de

sentimentalisme. Şi, deşi veţi spune că o prinţesă care nu suferă nu e

prinţesă, ale Iaromirei Popovici îşi merită numele. În poveştile lor

(Poveste simplă, De-ale prinţeselor, Perfecta, }ara Negurei şi n-aveţi

decît să răsfoiţi mai departe