Poate e mai puţin ştiut, dar şi gazetarii au parte de întâmplări insolite ori ghinioane profesionale: li se poate bloca reportofonul în timpul unui interviu cu o personalitate care se Poate e mai puţin ştiut, dar şi gazetarii au parte de întâmplări insolite ori ghinioane profesionale: li se poate bloca reportofonul în timpul unui interviu cu o personalitate care se întâlneşte rar cu presa; fotoreporterilor li se rupe ori li se voalează filmul unei întâlniri politice unice; casetele video de la un eveniment excepţional se pot rătăci ori distruge. Dar să ajungi desculţ în biroul unui premier, şi încă al unuia dintre cei mai puternici de pe glob, trebuie să recunoaştem că e un fapt rarisim, dacă nu absolut inedit. Să mergem mai bine pe firul evenimentelor... Un turneu cu peripeţii Finele lunii aprilie 2002. România a lansat o iniţiativă diplomatică, ce viza câteva dintre cele mai importante state din Orientul Mijlociu: Egiptul, Iordania, Israelul şi teritoriile autonome palestiniene. Delegaţia condusă de Mircea Geoană, ministrul de externe de atunci, s-a deplasat cu un avion special, în care au fost invitaţi şi ziariştii. La Cairo şi Amman n-au fost lucruri deosebite, dacă exceptăm faptul că, în etapa egipteană, după obiceiul locului, de a-şi pune oaspetele în faţa faptului împlinit, am fost cazaţi de gazde într-un hotel ale cărui preţuri depăşeau de două-trei ori diurna pentru tot turneul. În schimb, la Amman, solicitudinea ambasadorului român de atunci, Vasile Sofineti, provenit din presă, a fost una de excepţie, aşa încât totul a mers strună. Din capitala iordaniană, nu apuci să-ţi pui centurile la decolarea avionului, că trebuie să le recuplezi pentru aterizarea la Tel Aviv. Duminică, 28 aprilie, după prânz. Imediat după sosire, Mircea Geoană are convorbiri cu omologul israelian, Shimon Peres, liderul Partidului Muncii, care făcea parte din guvernul de coaliţie