Aşezat sub semnul unei fraze a lui Thomas Mann, din Muntele vrăjit,

despre impenetrabilitatea trecutului, care ni se înfăţişează cu atât

mai inaccesibil, mai ,legendar", cu cât e mai apropiat de noi, demersul

lui Tony Judt nu este nici pe departe un ,discurs îndrăgostit": pentru

el, Europa constituie un obiect de studiu, iar iluziile şi

sentimentalismele nu trebuie să se intercaleze între autor şi cititor.

Încă din primele rânduri sunt aduse în discuţie câteva adevăruri, pe

care nu le-am ştiut, sau le-am uitat, privitoare la acest petic de

pământ destul de puţin impresionant, dacă privim orice hartă a

planetei: Europa e doar ceva mai mare decât jumătate din China sau

Statele Unite, are doar vreo două treimi din suprafaţa Braziliei şi e

de trei ori mai mică decât Rusia. Şi atunci, cum se explică

,centralitatea" ei în marea majoritate a evenimentelor politice,

sociale, economice şi culturale?

Pentru Tony Judt, toate acestea

se motivează prin ,intensitatea diferenţelor interne şi a contrastelor"

între cele patruzeci şi şase de state care alcătuiesc (în clipa de

faţă) cel mai mic continent al globului. E vorba cam tot de atâtea

limbi, de experienţe istorice comune şi separate în acelaşi timp, de

formule de existenţă apropiate şi totodată diferite. Născut la scurt

timp după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, autorul

conştientizează cu îngrijorare postura dificilă în care se află: faptul

de a fi fost martorul (şi, uneori, participantul) unora dintre

evenimentele narate, nu-l face mai obiectiv şi nici mai puţin pasionat.

Într-un cuvânt, misiunea de istoric e subminată de aceea de cunoscător

,de la sursă" al evenimentelor.

Postwar s-ar putea circumscrie

cu uşurinţă listei lucrărilor de ,istorie