Aventura suprarealista a lui Emil Hurezeanu de a cobori din om in maimuta, adica in functia de consilier al premierului Adrian Nastase, a scos la iveala un lucru stupefiant: marele boss era prizonierul stringatorilor sai de dari, Miki si Cosmanca, si nimeni nu se putea strecura prin urdinis fara sa fie descusut,
pipait, buzunarit si deratizat de vigilentii strajeri. „In ce problema?", „Spuneti-ne noua ce va doare si ii transmitem noi.", „Aveti de lasat ceva? ", „Plimbati ursul.", „Seful e foarte ocupat.", „Reveniti poimiine.", „Faceti o lacramatie in scris...", „Pe-aici nu se trece!"...
Din fericire pentru noi toti, Orfeului clujean i s-a facut sila rapid de dolofana Euridice si a renuntat la tentativa de a-i arata calea iesirii din Infern.
Spre deosebire de patania sobolanului, care o data prins in camaruta cu faguri e omorit de albinele lucratoare si imbracat apoi in ceara ca sa nu puta, faraonului Nastase i s-a turnat ceara doar in urechi, iar in rest a fost lasat sa se zbenguiasca in hirdaul cu miere, fixindu-i-se totodata si biberonul cu laptisor de matca in bot.
Astfel s-a umplut tara de barzaunii lui Nastase, care au tepuit in draci investitori straini si oligarhi autohtoni, punind birul fumaritului pe producatorii de tigari cu timbre false si taxa pe suba din care au extras alcoolul botezat genocid marii vidanjori ai patriei, vreme de cincisprezece ani.
Cine refuza sa imparta cascavalul era consultat si investigat de-a fir-a-par de doftoroii Garzii Financiare, care identificau la incheieturile pacientului, cu ajutorul detectorului de metale, un deficit de fier ce se trata indeobste cu catuse. Asa ca nimeni nu rezista celebrelor audiente din parcarea Guvernului.
„Ne dati saizeci la suta din afacerea dumneavoastra si deveniti prietenul lui Adrian Nastase", cam asta e fraza fermecata prin car
