Inceputul anului nu este ideal pentru a face calatorii, dar un oras ca Viena ramine atractiv in orice perioada. Anul acesta este „anul Mozart“ si la sfirsitul lunii ianuarie vor incepe aici concertele dedicate acestui mare eveniment. Spiritul „copilului minune“ domina deja orasul: afise, pliante, carti postale, dar mai ales suveniruri il au pe Mozart drept personaj principal. As spune ca in aceasta zona concurenta puternica vine din partea lui Sissi, imparateasa mult iubita, prezenta impunatoare prin frumusetea ei din ultimii ani de glorie ai imperiului. Ea reuseste uneori, cu ajutorul industriei publicitatii, sa puna in umbra, pentru turistul grabit, figura lui Franz Josef sau a Mariei Thereza, adevaratii constructori ai marelui imperiu.
Viena este marcata de spiritul imperiului chiar si acum, la peste o suta de ani de la destramarea lui. Maiestuoasa, autoritara prin arhitectura si urbanism, prin calitatea ofertelor, ea poate fi insa si familiara, si diversa. La inceputul mileniului trei, viata pare sa pastreze aici dimensiunea normalitatii. Exista timp si pentru tot felul de lucruri care tin de o anume tihna a vietii. Cafenelele, micile localuri, concertele, evenimentele culturale gasesc multi clienti, iar ragazul de a sta pe o banca in parcul de la Hofburg, aflat acum sub zapada, nu este un lucru neobisnuit, la fel ca acela de a-i zimbi pe strada unui trecator necunoscut.
Toate acestea m-au facut sa ma gindesc la o lume care nu si-a pierdut cumpatul, la o societate care traieste in prezent, fara a renunta la anumite traditii, stiind perfect sa adapteze ceea ce deja exista la cerintele momentului. Cautind o explicatie, m-am gindit imediat la normalitatea pe care o simti atunci cind te afli in acest oras. El nu te copleseste, ci mai degraba te adopta. Simti o anume familiaritate a spatiului care vinde din aerul practic pe care il au viene
