Ingrijoratoare sint datele puse la dispozitia opiniei publice de Centrul de Studii si Cercetari in Domeniul Culturii (CSCDC): 73% din populatie nu merge deloc la cinematograf, 88% din populatie nu merge deloc la opera, doar 2% dintre oraseni se duc la teatru saptaminal, unu din zece romani nu are nici o carte in casa, iar unu din trei au mai putin de 20 de carti. 60% dintre oraseni nu au folosit niciodata un PC, pe linga cei 90% din mediul rural, care nu lucreaza pe calculator. Ce ar rezulta de aici?
Ca sintem o natie inculta, in care exista, la virf, o elita cultivata, iar la baza situatia este cum nu se poate mai neclara si mai apasatoare. Consumatorii de cultura sint putini. Oamenii prefera sa se distreze sau sa se emotioneze (daca emotie se poate numi asa ceva) plonjind in oceanul de manele, atit de raspindit pe tot cuprinsul patriei. Cum bine remarca Sorin Antohi intr-un supliment publicat de revista 22, din 17 ianuarie 2005, „razboaiele culturale“ s-au desfasurat in partea „inalta a culturii – culturilor – noastre“. Cultura „populara“ a fost neglijata, iar roadele par sa fie extrem de paguboase unui traseu european al Romaniei.
In fapt, consumatorul, lipsit de oferte, s-a calat pe ceea ce a fost mai usor de asimilat. Iata cum sintetizeaza Sorin Antohi, tot in articolul din revista 22, acest fenomen: „Triumful mediatic, sentimental si statistic al manelelor, care, incepind de prin 2004-2005, si-au adaugat versuri national-patriotice (dupa modelul formei simbolice care a precedat-o, «folclorul nou»), deci o dimensiune «culta», semnifica aceasta formidabila rasturnare de valori, revansa a mahalalei si a satului real, nu samanatorist, intoarcere a refulatului“.
Unde s-a gresit, daca a fost vorba de greseala sau de o nepasare? Nu poti sa aspiri la statut de tara membra a Uniunii Europene, cit timp simpla punere a problemei aderarii
