Codurile de tara ori cele generice sau, mai simplu spus, ceea ce se scrie la sfirsitul unei adrese de Internet (.ro, .eu sau .org) isi cauta un nou drum, insa nu exista o dezbatere serioasa in acest sens, din cauza monopolului decizional. Iar noutatile sint rare, haotice, greu de implementat si nu raspund prompt sau nu o fac deloc cerintelor pietei.
O firma nou infiintata, constienta de importanta prezentei sale pe Internet, va decide sa creeze un site. Toate bune si frumoase, insa trebuie cumparat un domeniu. Aici apare momentul de cumpana: oare ce terminatie trebuie sa aiba site-ul? Sa fie .ro, sa fie .com, sa fie .biz sau, mai nou, .eu? Sufixul domeniului este un subiect deosebit de interesant si el a generat chiar si la finele lui 2005 o multime de dezbateri contradictorii. Si asta pentru ca americanii taie si spinzura prin organismul numit ICANN (Internet Corporation for Assigned Names and Numbers), iar europenii nu vad cu ochi buni acest monopol. Desigur, in teorie, ICANN este un organism independent care, prin parteneriat public-privat, are ca misiune sa asigure stabilitatea operationala a Internetului, sa promoveze concurenta, sa asigure o reprezentare globala a comunitatilor de pe Internet, sa elaboreze o politica corespondenta misiunii sale. Am citat de pe site-ul www.icann.org.
Cu toate acestea, exista un monopol al deciziei de a crea un nou sufix/cod generic. Iar acest lucru nu convine Europei, dupa cum afirmam mai sus.
- Cod generic vs cod de tara
In ceea ce priveste sufixele utilizate la finalul numelui de domeniu, in prezent se inregistreaza mai multe situatii stranii. Astfel, americanii evita sa foloseasca .us si prefera internationalul .com. Eu nu tin minte sa fi intilnit vreun site terminat in .us. Apoi, de ce englezii utilizeaza obsesiv formula .co.uk si foarte rar .uk, precum: www.parliament.uk? O alta situ
