Din cite stiu, in cadrul anului tau sabatic, te-ai aflat la Berlin, la Academia Americana, in toamna trecuta. Ce este de fapt aceasta academie?
Premiul Berlin Holtzbrinck, acordat de Academia Americana din capitala germana, mi-a dat posibilitatea de a locui, in conditii excelente, patru luni, in vila Hans Arnhold din Wannsee, in superba zona verde si de lacuri a Berlinului. Ironia destinului este ca acest centru cultural, gindit azi ca o punte spirituala germano-americana, nu se afla departe de celebra Marlier Villa (numita apoi de nazisti Wannsee Villa) unde s-a decis, la 20 ianuarie 1942, „solutia finala“ a anihilarii evreimii europene. Au trecut, iata, mai mult de 60 de ani; faptul ca ma aflu aici dovedeste ca solutia nu a fost, totusi, finala…
- Continuam sa scriem, in ciuda scepticismului nostru
Ai fost invitat la mai multe evenimente culturale europene desfasurate in aceasta perioada. Care ti s-au parut cele mai semnificative?
As alege Festivalul Literar de la Berlin (din septembrie) si Conferinta Nexus de la Amsterdam (din noiembrie). Festivalul berlinez a avut proportii comparabile cu cel de la Mantova, la care am participat acum doi ani. Au venit multi scriitori celebri, din toata lumea. Uluitor era numarul mare de spectatori care zilnic isi plateau biletul ca sa asiste la lecturi si la dezbateri. In fiecare an exista si o tema politica asupra careia se focalizeaza dezbaterile. Anul acesta in centrul atentiei s-a aflat Rusia (dezbaterea intitulindu-se Putin si democratia), anul viitor va fi China. Au fost si manifestari dedicate literaturii pentru copii si tineret, ca si o „lunga noapte Einstein“, celebrind centenarul marelui savant si umanist. Eu am participat la sectiunea Kaleidoskop, impreuna cu William Gas, Kazuo Ishiguro, Ismail Kadare, Doris Lessing, Kenzaburo Oe, Martin Walser si altii.
Confe
