Dan C. Mihailescu
Indreptari de stinga
Editura Humanitas, Bucuresti,
2005, 258 p.
In prefata la volumul sau Indreptari de stinga, Dan C. Mihailescu anunta lipsa sa de incredere in valabilitatea opozitiei doctrinare dreapta-stinga. In postistorie ne-am intilni doar cu „interactiune, interdependenta, multiculturalism, politropie s.a.m.d.“, intr-un cuvint (ce-i drept, nu prea bine ales) Realpolitik. (Totusi, Realpolitik nu inseamna, decit la o citire mult prea lesnicioasa, „cinism discretionar“ si „pragmatism oligarhic si clientelar“; departe de a fi un termen potrivit postistoriei, e un termen inscris in istorie, pe filiera Machiavelli-Richelieu-Bismarck, pe care doar lecturile superficiale il trimit instantaneu in peiorativ, opunindu-i de obicei o morala mult prea generoasa ca sa poata fi concretizata in vreun fel.)
Titlul, Indreptari de stinga, sugereaza unul si acelasi lucru: dihotomiile cu care opereaza politologia in mod constant nu mai sint functionale, dreapta si stinga se confunda, isi intersecteaza parcursurile, contrariile se insumeaza armonic ori dizarmonic, in functie de noul chip pe care si-l modeleaza.
- Fervorile culturale si politice ale unui literat
Dar, in cazul „scriitorincului“, „dreapta atirna mai greu“. Fascinatia pentru generatia ’27, „sacrul amor“ recunoscut si asumat pentru Cioran (ce se transforma pe alocuri in... „cioranita“) se oglindesc deja in aceasta declaratie prefatatoare, dar, trebuie spus, volumul lui Dan C. Mihailescu este departe de a putea fi citit propriu-zis in cheie politica. Este vorba de o serie de articole, eseuri, care reprezinta mai degraba fervorile cultural-politice ale unui literat; stilul, profund personal, aminteste deopotriva de morga pesimista si excesiv serioasa a lui Liiceanu, dar si de bonomia stilistica a lui Andrei Plesu.
Articolele care, puse
