Adrian Nastase a descoperit in ultimele zile ca nu mai are prieteni nici in partid, nici in institutiile pe care atunci cind era premier a incercat sa si le subordoneze prin oamenii pe care ii credea fideli. De asemenea, nu e deloc sigur ca toti cei care au beneficiat de generozitatea sa guvernamentala ii vor fi mereu recunoscatori. Unii se gindesc deja cum sa-si scape pielea, iar altii il vor vinde fara sa clipeasca. Ziarele care i-au fost favorabile, cumparate de el cu bani grei, vreme de patru ani, prin publicitate de stat, dar si televiziunile carora le-a sters datoriile de zeci de milioane de euro de la buget s-au intors acum impotriva lui.
Sistemul care l-a ajutat sa ajunga in virful puterii l-a abandonat, in parte pentru ca lacomia sa devenise stinjenitoare, dar mai ales dupa ce a devenit evident ca fostul premier nu mai are un viitor politic.
Acest lucru nu s-a intimplat imediat dupa ce a pierdut alegerile prezidentiale, desi nu toate sforile au fost trase in favoarea sa. Prezumtia de megalomanie in ceea ce il priveste era deja pentru multi dintre oamenii Sistemului un motiv sa-i doreasca esecul, fiindca supraexpunerea devenise obscena si putea ruina intreaga constructie.
Excesele de toate felurile, dar mai ales apetenta pentru putere riscau sa destabilizeze lucrurile, asa cum s-a intimplat ulterior si in PSD. Nici in propriul partid Adrian Nastase nu a stiut sa pastreze masura, desi PSD-ul este o structura hipertrofiata, care prolifereaza in toate sensurile, iar masura este extensibila. Prin miscarile sale i-a sfidat si consternat pe vechii sai coechipieri. In 2004, inainte de alegeri, pentru a-si asigura suprematia, s-a debarasat de oamenii versati ai partidului prin dizolvarea nestatutara a Delegatiei Permanente. A fost prima greseala tactica importanta, pentru ca in plina campanie electorala i-a dat la o parte, in loc sa-
