Liberalii si democratii tot saluta si saluta ideea fuziunii dintre PNL si PD. Dar ramin cu salutatul caci, acum, in ianuarie 2006, sint tot acolo unde erau in ianuarie 2005. Adica sub impresia lasata de declaratia lui Traian Basescu, care, atunci ca si acum, incerca sa deblocheze proiectul initial propus de Valeriu Stoica. De atunci si pina acum, liberalii si democratii au avut timp sa se cunoasca, sa stie unul ce poate pielea celuilalt, au avut timp sa se certe de mai multe ori si sa se impace tot de atitea ori, incit relatia pare ca incepe sa se reconsolideze.
Nu mai au nevoie decit de un alt contract prenuptial caruia sa-i spuna „protocol“, caci cel vechi nu prea mai este conform cu noile realitati.
Una dintre aceste realitati pare sa fie schimbarea raportului de forte din Alianta. Toata lumea este de acord ca PNL-ul a pierdut in fata PD-ului la capitolul imagine si incredere politica. Cum se face ca... intotdeauna partidul care detine prim-planul este si cel care trage mai degraba de proiectul unificarii celor doua entitati politice? Cind PNL-ul era pe val, marsa din plin catre ideea de a absorbi PD-ul, care s-a dat sfios ca o fata mare, dar nu s-a grabit la maritat si i-a dus cu vorba pe liberalii lipsiti de lideri cu viziune politica. Lucrurile au evoluat, PD-ul si-a revizuit doctrina politica in cel mai pragmatic chip cu putinta si, ajutat in sondaje de Presedintele Basescu, le face cu ochiul liberalilor, tavaliti de tavalugul guvernarii. Initiatorul proiectului, Valeriu Stoica, spunea ca unificarea „nu trebuie sa se faca in jurul unui partid sau al celuilalt“. Un punct de vedere prevazator si optimist. Dar poate ca proiectul nu a fost sustinut suficient de conducerea PNL-ului de atunci, pentru ca propunerea a venit tocmai din partea fostului lider liberal, iar succesul acestui proiect ar fi fost asimilat figurii acestuia, lucru de care Tari
