Sute de micuti parasiti de parinti sau orfani au umplut, pâna in urma cu ceva timp, leaganele de copii. Acum insa, de soarta acestora se ocupa mamele „asistenti maternali“, care i-au luat in propriile locuinte, oferindu-le dragostea de care au nevoie. Sunt femei trecute, in general, de prima tinerete, dar iubesc copiii si isi dedica timpul cresterii, ingrijirii si educarii acestora. Povestea fiecarei mame asistent maternal este impresionanta si deosebita. Multe dintre aceste femei au trecut deja de 40 de ani. Au propriii lor copii, mari, prin liceu sau facultati. Multe dintre ele, dupa o viata de munca, ramase peste noapte somere, s-au gândit sa „adopte“ meseria de asistent maternal. „Ioana este copilul care a dat un sens vietii mele“ Alida Diana Marcu are 48 de ani si un baiat de 24 de ani. Este o femeie care a absolvit studii universitare, este inginer de profesie. In 1998 a ramas fara loc de munca. Atunci s-a reprofilat, angajându-se ca supraveghetor-educator la un leagan de copii, apartinând DGASPC Dolj. A iubit dintotdeauna copiii, iar experienta capatata ca angajat al leaganului de copii a impresionat-o si a apropiat-o si mai mult de acestia. „In leaganul de copii, ma atasasem foarte mult de cei opt micuti pe care ii aveam in supraveghere. Devenisem ca o mama pentru ei, iar copiii ma iubeau enorm. M-am hotarât atunci sa iau un copil acasa, in plasament. Am ales-o pe Ioana care avea doar doi anisori. Stiam ca este un copil cu grave probleme de sanatate, cu un handicap grav. M-am gândit ca fetita chiar are nevoie de cineva care sa o ingrijeasca si sa ii ofere dragostea de care avea nevoie“, a povestit Alida Marcu. Ioana are acum sase ani. In ciuda dizabilitatilor mentale cu care s-a nascut, Ioana este un copil sociabil, vorbeste frumos, deseneaza, se joaca, dar, mai ales, o iubeste pe „mami“, de care este nedespartita. Micuta are insa nevoie de foarte multa atent