Pe 3 noiembrie anul trecut, comisarul sef Gheorghe Amironesei soca un intreg oras prin ceea ce a fost inteles atunci drept o sinucidere de onoare. In aceeasi zi, politistul se prezentase singur la Tribunalul Militar Iasi pentru a asculta o sentinta care avea sa il convinga sa isi curme firul vietii. Judecatorii militari ieseni l-au condamnat la un an si jumatate de inchisoare pentru inselaciune, pedeapsa ulterior gratiata. Cuvintul "gratiat" nu a mai insemnat insa nimic pentru comisar, in contextul in care numele sau era legat de ideea de inchisoare. Ce ar fi spus insa politistul, daca ar fi stiut ca toate acuzatiile pentru care a fost aratat cu degetul atita timp erau doar vorbe in vint? Din pacate postum, Tribunalul Militar Bucuresti l-a reabilitat zilele trecute fara discutie de acuzatiile de "inselaciune" pentru care a fost trimis in judecata. Instanta bucuresteana l-a achitat in apel pe Gheorghe Amironesei, dupa ce a constatat ca faptei retinute in rechizitoriul intocmit la Parchetul Militar Bacau "ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii". Cu alte cuvinte, faptul ca Gheorghe Amironesei a continuat sa incaseze timp de doi ani (martie 2000- mai 2002) subventia pentru chirie cuvenita militarilor, incasind 55 de milioane lei, desi a fost pentru doar 13 zile proprietarul unei garsoniere, a fost orice numai inselaciune nu. Cu atit mai mult o infractiune pentru care sa merite sa plateasca cu viata. "Am fost condamnat la un an si doua luni. Pe nedrept" Apelul care a dovedit in mod indiscutabil faptul ca politistul nu si-a pierdut niciodata cu adevarat onoarea a fost scris chiar de catre Gheorghe Amironesei. Primul lucru pe care comisarul sef l-a facut in momentul in care si-a primit sentinta a fost sa redacteze, cu mina sa, acest apel. Urmatorul pas a fost sinuciderea. Faptul ca nu avea nici o indoiala asupra propriei sale nevinovatii a fost cu ati