Venirea la cîrma televiziunii publice din Slovacia, în anul 2003, a unei noi direcţiuni conduse de Richard RybnÃcek a zguduit din temelii industria de televiziune slovacă, obişnuită cu modelul de piaţă audiovizuală tipic pentru ţările postcomuniste: pe de o parte, o televiziune în principiu publică, dar strict sub papucul statului, care excela în programe plicticoase şi ştiri cenuşii, politizate şi greu digerabile; pe de altă parte, un post privat de televiziune, TV Markiza, care controla aproape 80% din banii de publicitate şi peste 80% din audienţa naţională slovacă.
RybnÃcek a tăiat în carne vie. În numai un an, conducerea sa a concediat 1.100 de anagajaţi ai televiziunii dintr-un total de 2.000 şi a revizuit finanţele televiziunii pentru a elimina cheltuieli inutile şi surse de pierderi. Rezultatul a fost că, în numai un an, televiziunea publică slovacă STV a scăpat, pentru prima dată în aproape zece ani, de pierderi.
Mai interesant însă este faptul că, în aceşti ultimi ani, STV a trecut printr-o schimbare de imagine profundă. Ca în majoritatea ţărilor fost comuniste, STV şi-a construit, mulţumită politicienilor, o imagine dezastruoasă în anii '90, cea de megafon al grupărilor politice ce se perindau la putere. După 1996, de exemplu, STV a devenit principalul instrument prin care coaliţia premierului naţionalist VladimÃr Meciar îşi ataca adversarii politici. Ce vedem acum însă pe cele două canale ale STV este complet diferit. Ştirile sînt mult mai dinamice, programele de investigaţie (de exemplu Reporteri) şi-au cîştigat o solidă reputaţie, iar STV este acum postul cu cea mai mare credibilitate, datorită "ştirilor de bună calitate, echilibrate şi realizate în mod profesionist" - după cum scrie Ivan Godarsky, autorul capitolului slovac în recentul raport "Televiziunea în Europa" publicat de EUMAP.
Reformele lui RybnÃcek sînt însă, la ora ac
