Măsurarea sistematică a opiniei publice din ţările europene a început în 1973 şi a ajuns, astăzi, o adevărată instituţie: Eurobarometrul, realizat de două ori pe an, în ţările membre, în cele aflate în curs de aderare şi în ţările candidate. Cu toate limitele sondajelor (care măsoară "fluidul" stărilor, emoţiilor, opiniilor - iar acestea sînt schimbătoare şi influenţabile) şi cu tot relativismul lor, Eurobarometrele sînt totuşi indicatorul cel mai relevant al diversităţii europene. În tabelele seci cu cifre îşi face loc întreaga "dezordine" a percepţiilor pe care le au cetăţenii europeni despre ei înşişi şi despre "ceilalţi", despre problemele Europei şi despre posibilele soluţii.

Eurobarometrul 64, realizat în octombrie-noiembrie 2005 şi dat publicităţii de curînd, arată o susţinere mai slabă a extinderii europene, cel puţin în unele ţări. În timp ce la noi mai mult de trei sferturi din discuţiile despre aderarea României la UE se învîrt în jurul datei (la 1 ianuarie sau se amînă?), doar 43% dintre cetăţenii europeni ne vor în Uniune, iar 42% sînt împotrivă. Mai prost decît noi se plasează Ucraina, ţările din fosta Iugoslavie (cu excepţia Croaţiei, pe care 51% dintre europeni o vor în UE), Albania (33% da, 50% nu) şi Turcia (31% da, 55% nu). În medie, 49% dintre europeni sînt de acord cu extinderea, iar 39% sînt împotrivă. Grecii, polonezii şi slovenii sînt cei mai favorabili (peste 70% vor noi state membre în UE), pe cînd cetăţenii din Germania, Franţa, Luxemburg şi Austria sînt cel mai puţin dispuşi să accepte extinderea (susţinută doar de o treime dintre ei). Cu siguranţă, "marea aderare" din 2004 încă n-a fost complet digerată, iar problemele instituţionale ale Uniunii le cam iau oamenilor cheful de a primi noi concetăţeni. Dar această tendinţă se observă mai ales în "Vechea Europă": Germania (36%), Franţa (31%), Luxemburg (31%) şi Austria (29%) sînt ţ