Orice barbat trebuie sa stie sa cante din trompeta sau bas. Aceasta este legea de capatai si destinul tiganilor din Zece Prajini. Ciocarlia. Asa isi spun artistii din Zece Prajini atunci cand se prezinta pe scenele din toata Europa. Daca scriu pe afis rrom sau roman, risca sa nu vanda nici un bilet la spectacole. Satucul romanilor nominalizati anul acesta la premiile BBC World Music atrage oameni din toata lumea. Asa a ajuns Zece Prajini sa fie un sat cosmopolit, pe ulitele caruia nu este mici o mirare sa dai nas in nas cu nemti, francezi sau japonezi.
Cine ajunge in satucul facut celebru de fanfare va descoperi ca Zece Prajini este o adevarata scoala de muzica in aer liber. Fara portative sau profesori de conservator, feciorii tiganilor de aici invata sa sufle in alamuri vechi inca inainte de a deslusi buchea cartii.
Artistii de la Ciocarlia nu pot fi gasiti la casele lor decat iarna sau in perioada concediilor, caci altfel au agenda plina de concerte programate cu mult timp inainte. Muzicanti insa se mai gasesc in Zece Prajini. Nici nu e greu, atat timp cat este o rusine pentru o familie sa nu se poata mandri cu propriul artist.
NEXT GENERATION. Sapte pusti, dintre care mai bine de jumatate tin chistoace de tigara fumegande intre degetele cu care chinuiesc, apasat, clapele alamurilor, repeta pe prispa din spatele unei case. "Suparat sunt, Doamne, suparat." Nici unul n-are mai mult de 14 ani, iar mezinul grupului abia sa fi implinit vreo 9 ani. Se inteleg cu putine vorbe si o iau cu indarjire de la capat cand gresesc.
Nu canta dupa note, poate de aceea e atat de important ca urechea sa memoreze sunetele corecte. Desi nu e cel mai mare, nici de varsta, nici de statura, Andrei, un baietel brunet, cu ochi mari, vorba hotarata si cu basul incolacit in jurul gatului, pare sa fie liderul fanfarei pe cale de a se naste. El alege melodiile si da
