GALERIA CAMPIONILOR Nicolae Dobrin a debutat in Divizia A la doar 14 ani

I se spunea "Gascanul". Deoarece, pe teren, evolua mereu cu capul sus, neavand nevoie sa priveasca mingea pentru a executa unul dintre driblingurile care l-au facut celebru. "Nu trebuia sa ma uit la balon, intrucat ma asculta si venea dupa mine. De asemenea, stiam mereu unde se aflau colegii, fara a fi nevoit sa arunc vreo privire in jur. Cred ca din aceasta cauza prietenii ma strigau Gascanul", ne-a dezvaluit Nicolae Dobrin.

FOTBAL SI IAR FOTBAL. Viata sa a fost si inca este legata invariabil de fotbal, sportul de care s-a simtit atras inca de cand a facut primii pasi. "In perioada copilariei mele in Pitesti se practica un singur sport: fotbalul. Iar eu am crescut chiar langa stadionul orasului. Nu trecea nici macar o zi fara a juca macar un meci. Dimineata, in loc sa merg la scoala, ajungeam invariabil pe teren, unde incingeam o miuta cu prietenii. Asa ca nu puteam imbratisa o alta cariera", isi aminteste fosta glorie pitesteana. De altfel, Nicolae Dobrin spune ca in acele vremuri un meci de fotbal reprezenta singura modalitate de distractie. "Nu prea aveai ce face atunci. In oras erau doar doua cinematografe si intr-o zi vedeai ambele filme. Dupa care nu mai aveai nimic de facut. Nu ne mai ramanea decat fotbalul. Jucam de dimineata pana seara. Doar caderea noptii ne alunga de pe teren", ne-a declarat Dobrin.

IMPROVIZATII. De-a lungul carierei sale, fotbalistul a folosit diferite mingi: ba de carpe, ba de cauciuc, iar in ultima instanta si cutiile goale de conserve reprezentau o optiune. Insa aceste "baloane" l-au ajutat pe Dobrin sa-si dezvolte tehnica sa uluitoare. "Daca nu aveam o minge adevarata, foloseam inclusiv cutii de conserve. Sau jucam miuta cu o minge de cauciuc de 3,50 de lei pe un teren de baschet si foloseam structura de metal a panoului de baschet drept