Aliaţii noştri americanii au făcut una cu pămîntul sufrageria unor oameni. E un fel de a spune. Sufrageria asta nu seamănă cu una normală, cu şemineu, televizor, canapea şi poze cu stăpînii casei pe comoda de lîngă geam. Era mai degrabă o dărăpănătură din pămînt întărit, acoperită cu bucăţi de la vreun vechi cort militar şi în care oamenii stăteau de-a dreptul pe jos. Evident, televizorul lipsea, aşa că pagubele se rezumă la vieţile cîtorva femei, copii şi bărbaţi. Toţi, presupuşi inamici ai Americii, capabili de acolo, de la mama dracului din Pakistan, să dea cu bomba taman pe strada 5 din New York, unde întreaga lume civilizată merge măcar o dată pe sezon să-şi împrospăteze stocul de Calvin Klein. Nu poţi să permiţi un astfel de scenariu.

Acum sigur că indigenii ăia îşi meritau soarta. CIA ştia din surse sigure că aveau invitaţi la cină şefi din Al-Qaeda, infracţiune care se pedepseşte cu moartea în sistemul legislativ american pentru export. În plus, nu se spălau pe dinţi şi erau cel puţin cu 10.000 de ani în urmă în materie de sisteme de apărare. Drept pentru care cîinele legat la poartă n-a putut face nimic împotriva rachetei Hellfire, construită de creştini credincioşi, care merg la biserică în fiecare duminică şi fac donaţii pentru salvarea planetei.

Lumea civilizată în care vrem să ne intregrăm ucide fără judecată. Sîntem gata pentru asta? Putem accepta ca şi în numele nostru să fie omorîţi oameni fără arme în mîini, care luptă cu farfuria cu supă dată unui străin pentru o cauză pe care o consideră dreaptă? Sigur că da. Luaţi ziarele de săptămîna trecută. N-aţi găsit nimic, nici un protest, nici un deranj? Asta e ideea. Aşa începe civilizaţia. Cu separarea populaţiei globului, în oameni şi indigeni. Şi cu mutarea pe celălalt canal. Şi cu evoluţia firească a omului, de la privitor la realitatea din teren, la reality-show-ul din studio.

Alia