Problemele legate de posibilitatea apariţiei unei pandemii de gripă aviară sînt extrem de complexe şi implică mai multe domenii, precum medicina, epidemiologia, virusologia şi chiar politica şi etica. Mai mult decît atît, nu sînt deloc clare condiţiile în care virusul H5N1 - cel care afectează, în momentul de faţă, în primul rînd păsările - poate suferi mutaţii, încît să devină transmisibil de la om la om, şi nici nu e limpede cît de infecţios şi chiar letal ar putea fi.

Din acest motiv, comentariile legate de gripa aviară, în care, de cele mai multe ori, se scapă din vedere esenţialul, nu mai surprind pe nimeni. Într-un editorial apărut recent în New York Times, s-a criticat vehement tendinţa ţărilor dezvoltate de a se plasa primele pe lista de ajutoare, în eventualitatea unei pandemii de gripă, argumentîndu-se faptul că "cea mai bună metodă de stopare sau cel puţin de prevenire este îmbunătăţirea sistemului sanitar în estul Africii sau în Asia, continente în care o pandemie ar fi cel mai probabil să izbucnească".

E clar că este necesară o supraveghere serioasă pentru o mai mare siguranţă. În acest fel, posibila apariţie a unei forme a virusului H5N1 transmisibilă de la om la om ar putea fi anunţată din timp, aşa încît toate ţările să poată lua măsurile medicale necesare, inclusiv să înceapă să producă un vaccin împotriva acestui tip de virus. Din păcate însă, dacă această mobilizare generală necesară "îmbunătăţirii sistemului sanitar în ţările subdezvoltate" este "de impact" prin editoriale, în realitate însă lucrurile nu stau chiar atît de bine.

Nerespectarea unor reguli referitoare la îngrijirea animalelor domestice - miliarde de păsări şi porci trăiesc foarte aproape de gospodăriile oamenilor, condiţiile sanitare precare, sărăcia şi sistemele defectuoase de sănătate publică fac extrem de dificilă prevenirea unei pandemii de gripă sau limitare