Nu sunt un om generos când e vorba de aprecieri la adresa altora. Şi asta nu pentru că aş trece cu vederea ori aş subaprecia eforturile şi realizările semenilor, dar consider că de încurajări şi vorbe bune au nevoie, în primul rând, cei care s-au împovărat cu neîmpliniri. Şi totuşi…Trebuie să fac o excepţie. E vorba aici despre un om care a reuşit să construiască un lucru extraordinar numai prin propriile puteri, prin voinţă, tenacitate, rigurozitate şi, extrem de important, printr-un realism care, de cele mai multe ori, le lipseşte celor care au entuziasm şi idei. Mihai Corui, antrenorul echipei de baschet BC Mureş, a avut idei şi entuziasm. Le-a combinat cu luciditate şi seriozitate şi a pus pe picioare o echipă. Mai mult, a construit un club, zidind, aşa cum nu fac cei mai mulţi, o temelie durabilă, solidă. Pe această temelie a ridicat o echipă care a ajuns în doi ani în prima ligă de baschet, una care joacă în a doua divizie feminină şi mai multe echipe de copii şi juniori. Acum, când scriu aceste rânduri, trei jucători americani, care au jucat în antecamera NBA-ului, au venit de la mii de kilometri distanţă să joace pentru echipa lui Corui. Toate cele enumerate i se datorează în mare parte. Evident, nu le-a făcut singur, însă a fost şi este cel care le dă viaţă. Şi asta pentru că a pus în ele suflet. Nu le-a făcut pentru bani sau din orgoliu, boli care erodează rapid ideii măreţe, ci pentru că i-a plăcut să pună pe picioare un mic univers în care lucrurile să fie bine aşezate, înlănţuite firesc. Încă o dată am văzut cum omul sfinţeşte locul.

Nu sunt un om generos când e vorba de aprecieri la adresa altora. Şi asta nu pentru că aş trece cu vederea ori aş subaprecia eforturile şi realizările semenilor, dar consider că de încurajări şi vorbe bune au nevoie, în primul rând, cei care s-au împovărat cu neîmpliniri. Şi totuşi…Trebuie să fac o ex