Veşti bune pentru cei cărora le plac veştile proaste. Sau, mai bine spus, pentru cei cărora le place să se lamenteze continuu în legătură de starea muzicii actuale, dominată de pedofilie şi pornografie comercială. În faţa computerelor, cu căştile pe urechi şi cu degetul pe mouse, music freakşii tocmai au înfăptuit o revoluţie.

Mai întîi, 2005 a bătut un cui adînc în sicriul MTV-ului. Ei, da, colosul era muribund de ceva vreme. Dacă la începutul anilor '80, clipurile obişnuiau să fie revoluţionare, ele au fost reduse, de ceva timp, doar la clişee. Anul asta, totul a culminat cu ceremonia de premiere, unde totul a devenit insultător de plictisitor. Formatul acestui show este chintesenţa a tot ce-i iritant cu MTV-ul, întinzîndu-se dincolo de sublima ironie că acest post "muzical" aproape că nu mai difuzează hit-uri, ci reality-show-uri. Clipurile cu adevărat transgresive ajung la public prin DVD-uri sau Internet. Între timp, MTV-ul a devenit un anacronism, ultimul vestigiu a ceva ce părea cool într-o vreme, cam ca blugii rupţi şi bermudele, dar care azi e complet desuet.

Din fericire, acum avem de ales. Zilele petrecute în faţa televizorului aşteptînd ultimul Prodigy s-au terminat. În 2005 ai putut selecţiona clipuri la cerere prin servicii on-line ca Yahoo sau AOL Music. Acesta din urmă îţi permite să postezi comentariile sarcastice în timp ce imaginile se derulează. Pe site-ul MySpace îţi poţi împărtăşi clipurile favorite cu prietenii şi poţi chiar să contactezi trupele care le-au făcut. Poţi să-ţi ţii playlist-ul video în palmă, în telefonul mobil, în Sony playstation-ul portabil sau în iPod.

Şi, mai important, nu mai sîntem la discreţia unor pseudo-trendsetter-i. E greu de identificat momentul în care relaţia dintre marile case de discuri şi public a început să se degradeze. Poate c-a fost perspectiva talibană a mahărilor pieţei muzicale în ceea