Propunerea extinderii ariei rudelor cuprinse in declaratii este pe cat de ridicola, pe atat de inutila. Mereu vor aparea alte matusi, din ce in ce mai indepartate si din ce in ce mai "active" in afaceri. Motto: "Cum sunt ce-am fost, voi fi ce sunt" (Nichifor Crainic)
Cand nu-ti place un subiect, de regula refuzi sa-l comentezi. Mai mult, uneori refuzi sa te gandesti la el sperand, ca prin uitare, va trece si nu va mai trebui sa te preocupe. Alteori esti pur si simplu prudent si nu vrei sa amplifici ceva ce a capatat deja, justificat sau nu, proportii hiperbolice.
Subiectul matusii imbogatite ciudat care, la randul ei, fericeste prin mostenirea lasata nepotii, a capatat deja proportii coplesitoare.
Oamenii nu se mai intreaba de ce nu au bani de medicamente, pentru plata facturilor de intretinere in miez de iarna, practic pentru traiul zilnic, ci pur si simplu de ce nu au o matusa care sa le faca aceste plati.
Dar tocmai acest lucru demonstreaza ca subiectul exista, ca este folosit cu buna sau rea-credinta, si nu pot sa-l ignor asa dupa cum nu pot sa-l folosesc pentru a vana un om caci, daca vanatoarea nu-mi place, vanatoarea de oameni mi se pare cea mai odioasa forma a ei.
Sigur ca existenta unei matusi batrane care dobandeste o avere pentru a-si ferici nepotii naste imediat semne de intrebare, mai ales daca nepotii au o anume pozitie si anume responsabilitati sociale pe care au inteles sa si le asume. Si nu sunt semne de intrebare oarecare; ele se pun asupra unor valori fundamentale ce caracterizeaza oamenii, cinstea si demnitatea. Este de datoria lor sa le clarifice caci raspunsul ne intereseaza pe toti.
Poate ca problema nu ar merita atata atentie, chiar daca valoarea mostenirii are pentru mine si pentru ceilalti oameni obisnuiti proportii de basm.
Dar au mai aparut si alte matusi, au mai aparut si mame batrane care fac