Comertul de arta in secolul abia trecut, problema falsurilor, in special dupa operele clasicilor picturii romanesti moderne - Grigorescu, Andreescu, Luchian, Pallady si Petrascu, dar si aceea a falsificatorilor identificati, o privire asupra institutiei expertului in Romania - in trecut si astazi -, precum si o scurta si densa prezentare a colectionarului dr. Iosif Dona si a colectiei sale, toate reunite intr-un volum de circa 180 de pagini.
Autorul cartii, o minutioasa incursiune in cele cateva capitole de referinta ale pietei de arta romanesti din perioada interbelica si dupa 1990, intitulata cu precautie "Unele aspecte ale comertului de arta bucurestean in secolul XX" si aparuta recent la Editura Maiko, este cunoscutul istoric si critic de arta Petre Oprea. Referindu-se la negustorii de arta de dupa 1989, Petre Oprea apreciaza ca, "in ciuda amatorismului lor (...), ei indeplinesc un rol pozitiv, de intermediari necesari, dar nu si eficienti, atat cat ar fi necesar intr-un comert de lux si rafinament aflat in permanenta extindere". Pe de alta parte, majoritatea negustorilor de arta din Bucuresti "nu au capital consistent ca sa fie investit masiv in opere de arta pentru a sta in depozite o perioada de timp mai indelungata", remarca istoricul.
Fenomenul, pe care l-a urmarit si il urmareste cu atentie de cateva decenii, nu poate fi ocolit de "maladia" tipica oricarui comert cu arta din toate timpurile: falsurile, capitol caruia ii acorda un spatiu generos. "O boala care prolifereaza incontinuu" prin cele trei categorii de actori ai pietei: colectionarii "neavizati si creduli, care, din snobism si orgoliu doresc sa posede lucrari ale unor artisti notorii, negustorii necinstiti si artistii insisi; unii dintre acestia, pentru a-si desavarsi mestesugul, fac chiar copii dupa tablouri ale unor mari maestri, aflate in muzee, pe care le vand fara a mai consemna
