Jay hoinari un timp pe strazile din daCiti. Din loc in loc, pavajul era dislocat de radacini, iar luminile erau stinse. In jurul celor aprinse zburau fluturi de noapte. Un canal refulase, formind in jur o baltoaca urit mirositoare. Probabil undeva in adincuri ceva vroia sa arunce oamenilor in fata propria lor mizerie. Inca o zona care va fi in curind abandonata. Perimetrul orasului privat, cel numit daCiti si aflat in proprietatea citorva clanuri puternice si bogate, era din ce in ce mai restrins. Cind zidurile vilelor se prabuseau sub presiunea vegetatiei, cind insecte si serpi si soareci napadeau spatiul locuibil, cind aparatele refuzau sa mai functioneze fara vreun motiv aparent, cind virusi si bacterii provocau noi si noi boli de multe ori incurabile, oricit de puternic si bogat ai fi fost, trebuia sa pleci. In alt oras privat sau intr-o colonie exterioara. Populatia scadea, in special cea umana. Istoria spunea ca, inainte de Sharia, nu mai exista nici un colt pe planeta care sa nu fi fost controlat de oameni. Natura parea ca pierduse razboiul cu civilizatia tehnologica. Iar acum... in nici doua sute de ani, populatia umana de pe Pamint scazuse la o treime. Celelalte specii inteligente nu suplineau golul. Nu faceau decit sa profite de tehnologia umana, adaptind-o la specificul lor anatomic si aplicindu-i filosofia lor. Nici ele nu prea prosperau, desi existau miscari care ii numeau mercenari ai Shariei si propavaduiau excluderea lor. Lui Jay, care traise toata viata intr-o periferie populata de un amestec pestrit de specii si rase, i se parea absurd. Chanka cimpanzeul suferea din cauza Shariei la fel ca si ea. La fel ca si Kurt, care era alb si bogat.

Ajunsa in cartierul indicat, Jay activa detectorul primit, urmarind apoi semnalul slab. Obisnuita cu detectarea semnalelor ID, putea sa-si dea seama ca era un semnal "infundat", adica atenuat