Trist pelerinaj la Sarmizegetusa romana, celebra Ulpie de la poalele Retezatului.
Peste Sarmizegetusa romana atarna un cer cenusiu. O culoare de plumb, mohorata, care accentueaza impresia de pustiu. Un lintoliu cetos, intins peste o adunatura de pietre... Ce poate fi mai rusinos si mai trist decat umilirea publica a istoriei? Ce poate fi mai penibil, decat sa te afli in fata urmelor unui mare imperiu, abandonate in paragina? Loc jalnic, inghitit de gunoaie si de furia ierburilor salbatice, altadata decor fastuos pentru nobili romani, cu toga de purpura prinsa pe umar in fibula de aur. Indiferenta omeneasca e mai puternica decat timpul. Ucide mai repede. Ulpia Traiana Dacica Metropolis, celebra citadela inaltata la poalele Retezatului, e astazi un cimitir de monumente decapitate. In urma cu doua milenii, aici locuiau stramosii nostri romani. Frumosii, neinfrantii, superbii stapani ai lumii, care ne-au transmis gena de un milion de carate a originii noastre latine. Aici ne sunt radacinile. Inima. Vatra. Sub pietrele astea lasate in parasire, degerate de usturimea naprasnica a gerului. Dintr-o Dacie rablagita coboara un barbat ce tine de mana un baietel. E fiul lui. A venit tocmai de la Suceava, "sa-i arate istoria". O mie de kilometri, pe urmele gloriei stramosesti...
Vara Gladiatorilor
Primele pietre de care ma apropii sunt cele ale Amfiteatrului. In mijlocul arenei acoperite de iarba sticloasa si inghetata sunt tribunele de piatra albicioasa. Imi rotesc privirea si alunec in timp.Tribunele sunt pline. E vara. Legionari romani, la un loc cu targoveti si tarani din imprejurimi, au venit sa asiste la luptele de gladiatori. Terentius insusi se afla de fata, intemeietorul coloniei romane, sorbindu-si vinul dintr-o cupa de aur, inainte de a da semnalul de incepere. Animalele sunt tinute in custi sub tribune. Le auzi ragetele. Le simti miro
