- Cultural - nr. 14 / 23 Ianuarie, 2006 Exista un substrat al constiintei noastre care cauta si cere lamuriri la tot ce ne preocupa in planul intelegerilor profunde. Gandurile mele au rezonat cu lucrarea "Credinta care muta muntii" de Omraam Mikhael Aivanhov, unde autorul il citeaza pe Peter Deunov: "Trebuie ca omul sa poarte in interior cele trei vesminte : speranta care este vesmantul uman, credinta care este vesmantul ingeresc si iubirea care este vesmantul divin... Speranta rezolva problemele unei zile, credinta rezolva problema secolelor, iar iubirea este forta care imbratiseaza vesnicia." Marile realizari ale neamului, cum este si Unirea din 24 ianuarie 1859, au avut la baza speranta ca se poate realiza, credinta ca vointa unui neam este hotaratoare si ca iubirea de patrie este o forta care poate lumina inimile impietrite si poate calauzi un popor. Iubirea de neam le-a intarit romanilor din Regat bratul pe redutele turcesti la 1877 si tot ea le-a calauzit pasii spre o moarte eroica petru a edifica, la finele Primului Razboi Mondial, Intregirea neamului. Au suferit cea mai crunta spoliere economica prin ocuparea Bucurestiului in 23 nov./ 6dec. 1916 si prin pacea din 24 apr./ 7mai 1918 cu Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria si Turcia. Conventiile economice au fost inrobitoare; au secatuit agricultura, padurile, petrolul Munteniei. Refacerea a fost greoaie, de lunga durata, si a lasat o rana adanca. Din pacate, exista o conceptie a acelora care vad doar saracia si nu inteleg ca ea este urmare a jertfelor de sange si de trai greu a milioanelor de familii din zona Moldovei si Munteniei pentru intregirea neamului, jertfa continuata si in al II-lea Razboi Mondial. Este necesar sa fim crestini nu numai prin numarul de rugaciuni pentru nevoi personale, ci sadind in noi grauntele credintei. Atunci "nimic nu ne-ar fi cu neputinta"(Matei 17.20). Credinta face omul mai bu